Nimicnicia si absurdul vietii de Omar Khayam
Miercuri, 19 Februarie 2014 13:59

Nimicnicia si absurdul vietii de Omar Khayam

Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii,
lar moartea n-o sa-i schimbe rotundul si splendoarea.
Si nimeni nu-i sa-mi spuna ascunsul talc al spumii:
Ce sens avu venirea?
Si-acum- ce sens plecarea?

Un joc ce se repeta e viata- si tu stii:
Castigul e durere si moartea fara nume.
Ferice de copilul sfarsit in prima zi,
Mai fericit acela ce n-a venit pe lume.

Spun unii ca exista un Creator, si zic
Ca pentru a distruge, fiinte a creat.
Fiindca sunt urate? Dar cine-i vinovat?
Sau pentru ca-s frumoase? Nu mai pricep nimic.

Credinta si-ndoiala, eroare si-adevar,
Ca boaba unei spume, usoare sunt si goale.
Opaca sau bogata in irizari de cer,
Aceasta boaba-i chipul si talcul vietii tale.

Cand am sa plec din lume n-au sa mai fie flori,
Nici chiparosi, nici buze, nici vin cu-arome fine.
Nici zambet, nici tristete, nici inserari si zori.
Nu va mai fi nici lumea- caci gandul meu o tine.

Un punct pierdut e lumea in haosul imens
Toata stiinta noastra: cuvinte fara sens.
Om, pasare si floare sunt umbre in abis,
Zadarnic este gandul, iar existenta- vis.

Un joc de sah e viata. Destinul singur joaca.
lar noi suntem pionii. Vrand de urat sa-i treaca,
Ne muta, ne opreste, un timp ne muta inca
Si apoi in cutia neantului ne-arunca.

Tu ai sa pleci spre ziua sau poate chiar diseara.
E timpul sa bei vinul cu sufletul usure.
Tu te compari, nebune, cu o comoara rara
Si crezi ca hotii-asteapta cadavrul- sa ti-l fure?

Toti cei care plecara au adormit pe rand
In pulberea saraca a vanitatii lor.
Sa bem, si-asculta-aicea amarul adevar:
Tot ce-a spus fiecare, o, Saki, a fost vant.

Durere si mahnire in lumea nesfarsita,
Cu mii de taine plina – alt lucru n-am gasit.
Ai vrut mai mult sa afli, o, inima-ostenita,
Dar astazi, la plecare, nu stim de ce-am venit.

Se-ntuneca. Mesenii extenuati de viata
Au adormit. In umbra, priviti ce palizi sunt!
Intinsi si reci! Tot astfel vor fi si in mormant.
N-aduceti lampa! Mortii nu mai au dimineata.

Vreau beat sa fiu intr-una si-as vrea sa dorm mereu.
Am renuntat sa aflu ce-i bine si ce-i rau.
Durerea, bucuria- la fel sunt pentru mine.
Caci zambetu-i solia tristetii care vine.

Tu esti, batrana lume, palatul trist in care
Alearga nopti si zile, spre moarte galopand.
Si unde sahi de-a randul visara fiecare
Marire sau iubire – si s-au trezit plangand.

Ma-ntreb: ce-mi apartine cu-adevarat? Ce rost
Avui, cand fara urma am sa ma pierd in moarte?
Un scurt incendiu-i viata. Vapai de toti uitate,
Cenusa spulberata-n vant: un om a fost.

N-as fi venit aicea de-as fi putut alege.
Si chiar daca-as fi liber, spuneti-mi, unde-as merge?
Sa nu te nasti mai bine-i. Dar cum sa evitam?
…Acum insa ca suntem – de ce sa mai plecam?

Betivule, imensa urna, eu nu stiu cin’ te-a modelat.
Stiu doar ca poti-ncape-n trei vedre si stiu c-ai sa te sfarmi curand.
Mult timp am sa ma-ntreb atuncea: de ce ai fost oare creat,
De ce-ai fost fericit si-acuma – de ce esti doar pamant?

Prisos de stralucire eu lumii n-am adus.
Tot ce ma inconjoara – de mine-i mai presus.
Nedumerit si singur ma-ntreb neincetat:
De ce-am venit pe lume? De ce sunt alungat?

Prietenii mei unde-s? Calcatu-i-a-n picioare
Ne-nduratoarea moarte?
Dar noaptea mi se pare
Ca-i mai aud cum canta prin parcul adormit.
- Sunt morti, ori poate numai sunt beti de-a fi trait?

Cu toate ca-s frumoasa si am parfum de lotusi,
Desi am ca laleaua obraz catifelat
Si svelt ca chiparosul mi-e trupul, spune-mi, totusi,
Ce scop avu cerescul Zugrav cand m-a schitat?

Addthis

Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai vechi:

 

themesclub.com cms Joomla template
Copyright © 2012 Cunoastere, relaxare, divertisment, placere    
Informatiile de pe acest site nu pot fi preluate decat cu precizarea corecta a sursei.