Cuvinte vrajite de Pierre Gamarra povestire
Sâmbătă, 29 Noiembrie 2014 16:03

Cuvinte vrajite de Pierre Gamarra povestire

Aceasta poveste s-a petrecut intr-o sala de clasa, seara tarziu, dupa plecarea elevilor. Totul era lasat in ordine in clasa: tabla era stearsa, bancile erau aliniate si curate, nu se vedea nici o urma de creion sau de pix pe ele, usile erau inchise. Doar un creion mic era cazut intr-un colt si incerca sa se ascunda din calea maturii, sa nu fie dat la gunoi … Din sertarul catedrei se auzi un glas subtire si parca sugrumat:

- Salvati-ma! Salvati-ma! Ma inabus aici!

- Cine esti tu? se auzi glasul creionului. Unde esti?

- Uf! Sunt aici in sertar, deschideti-mi ca nu mai pot sa respir! Sunt caietul de limba romana, al unui copil uituc. Doamna invatatoare m-a pus aici in sertarul catedrei, dar simt ca ma sufoc, nu am aer.

- Ssst! Taci putin, te rog! Tu nu auzi nimic?

- Ce sa aud?

- Se aud zgomote din biblioteca, zise creionul cu vocea scazuta. Ce-o fi acolo? Cartile sunt cam galagioase in seara aceasta. De obicei dupa o zi grea de munca ele sunt linistite, se odihnesc.

- Da, ai dreptate! Te rog, scoate-ma de aici si sa mergem sa vedem ce se intampla! Cartile se foiau de zor. Sopteau, isi fosneau paginile, era ceva de nedescris in biblioteca.

- Poate vor sa plece de aici, sopti creionul.

- N-au cum. Usile sunt incuiate. Oare ce se intampla?

- Nu mai inteleg nimic. Imediat aparura niste omuleti albastri, negri, rosii siverzi care coborau pe o scara de matase, din gura cheii de la biblioteca.

- Cine or fi? se intreba curios caietul. Simt ca i-am mai vazut, parca i-as cunoaste.

- Ce multi au venit! striga creionul.

- Ce nepriceputi suntem! Acum stiu, sunt cuvintele!

- Care cuvinte?

- Cuvintele care sunt scrise cu cerneala, cu creioane colorate, cu creta alba si colorata. Le stiu foarte bine!

- Da, ai dreptate, spuse creionul. Am scris si eu multe,multe cuvinte. Oare unde se duc? Hai sa le urmarim.

- Bine, hai sa le urmarim!

- Se indreapta spre sala profesorilor! Ba nu, au ajuns in cabinetul directorului … Oare ce vor sa faca? Vorbesc toate odata si nu inteleg ce-si spun. Se catara pe birou!

- Poti sa spui ce cuvinte sunt? Eu sunt prea mic, spuse creionul.

- Da, stai putin. A, uite … pe cateva le recunosc.

- Uite-l pe cuvantul PRAJITURA, spuse caietul. Este rotofei si zambeste mereu. Merge linistit, cu pasi marunti si repezi. Vad si cuvantul SARE. Are umerii aplecati si e cam suparat.

- Vezi si cuvantul CIOCOLATA?

- Da, are parul cafeniu si carliontat si o palarie mare de alune. In acest timp cuvintele se suisera pe birou si vorbeau toate fara a se intelege intre ele. Deodata unul sari pe telefon si incepu sa strige, silabisind cu o voce severa:

- Li-nis-te! Li-nis-te!

- E cuvantul PEDEAPSA, sopti caietul infiorandu-se. Auzind aceasta, creionul era gata sa se ascunda dupa copertile caietului. Domnul PEDEAPSA era imbracat in roba ca un judecator. Avea ochelari cu rame de sarma si privea aspru pe deasupra lor. In mana tinea un carnetel in care nota ceva cu un pix. Avea glasul aspru si strident de-ti dadea fiori.

- Va rog sa taceti! Ne poate auzi paznicul si va trebui sa ne ascundem care pe unde vom putea si nu prea avem decat dosare si cateva carti aici. Nu vom incapea toate…

- E un om bun, striga cuvantul BUNATATE. N-o sa ne faca nici un rau.

- Asta s-o crezi tu! striga cuvantul RAUTATE. Era un cuvant inalt, slab si urat, cu parul incalcit si ro-su si cu multe vanatai si zgaraieturi pe frunte si pe obraji.

- Nu va mai certati, se auzi o voce blanda si linistita. Era cuvantul FRATE. Am venit aici sa ne alegem imparatul, nu-i asa?

- Da, da, raspunsera mai multe cuvinte deodata. Cand copiii ne vor scrie gresit sau ne vor stalci, trebuie sa fie cineva care sa ne apere si care sa-i cheme la judecata.

- Aveti dreptate, raspunse cuvantul RATA. E adevarat, unii copii ne stalcesc rau de tot! Sunt indignat de cate ori copiii rostesc si scriu gresit numele meu ... LATA, LATA, RATA, sau RATI, cand suntem mai multe.

- Ce sa va mai spun eu? se planse verbul A FI. Cat se mai chinuie sa ma invete!

- Hai sa ne grabim sa ne alegem imparatul, ca vremea trece! spuse cuvantul CEAS.

- Nu te uita asa la mine ca eu nu vreau sa fiu, spuse cuvantul EMOTIVITATE. Nu pot, eu ma inrosesc ca o sfecla rosie.

- As putea fi eu, striga cu glas puternic cuvantul OTEL. Sunt mare si tare. Am niste pumni … Doreste cinevasa se masoare cu mine?

- Indraznesti sa spui ca nu sunt eu cel mai ravnit si cel mai iubit? intreba mirat si deranjat cuvantul AUR.

- Stiti care este cel mai iubit cuvant? rosti cuvantul IUBIRE cu multa duiosie. Este cuvantul MAMA! E cel mai dulce si cel mai frumos cuvant. Vreau sa ne fie imparat!

- Nu, nu, nu vedeti ca nu sunt bune de nimic cuvintele alese de voi? urla cuvantul VIOLENTA. Eu va propun cuvantul BATA, care loveste de te lasa lat, sau cuvantul PAR, care este atat de greu ca ramai fara suflare daca nu faci ceea ce trebuie.

- Dragele mele cuvinte, zise cuvantul LUME cu voce impunatoare, cuvintele pe care ar trebui sa le alegem sunt PRIETENIE si UNIRE. Primul are maini puternice si sare in ajutor la nevoie, al doilea incearca sa-i faca pe oameni sa nu se certe si sa se inteleaga. Cuvintele ramasera pe ganduri. Incepura apoi sa vorbeasca intre ele pe cine sa aleaga. Se apropie cuvantul TRANDAFIR. Era frumos ca un inger si parfumul lui te imbata de la departare.

- Stiu, am gasit, spuse el. E un cuvant mult mai parfumat decat mine. Are in el parfumul tuturor florilor de pe pamant, iar daca nu-l avem, daca nu exista, totul e pierdut.
- Vai, vai, spune mai repede. Este cuvantul la care magandesc eu? spuse cuvantul LACOMIE. Este cuvantul …

- PACE! PACE! strigara mai multe voci.

- Da, cuvantul PACE va fi IMPARATUL nostru! raspunsera celelalte cuvinte. Cuvantul PACE inainta. Era atat de frumos! Era ca unvis. Toate culorile curcubeului se topisera in el. Era rosu ca soarele dimineata, cand zorii se topesc, galben ca aurul spicelor, portocaliu ca rochitele fetelor vara, albastru ca apele marilor, verde ca pajistile si padurile pamantului si violet ca un cer la sfarsitul unei zile frumoase si senine de vara. O calda lumina umplu cabinetul si scoala. Ea iradia din acest cuvant.

- Gata, acum trebuie sa mergem la locurile noastre!spuse cuvantul MUNCA. Imediat se ivesc zorii. Peste catevaore copiii vor sosi … Un zgomot usor se auzi, iar cuvintele, speriate sa nu fie surprinse, se rostogolira de pe birou. Se strecurara pe coridor pana la usa bibliotecii si urcara cat ai numara: unu, doi, trei, pe scara de matase pe care coborasera.

Addthis
 

themesclub.com cms Joomla template
Copyright © 2012 Cunoastere, relaxare, divertisment, placere    
Informatiile de pe acest site nu pot fi preluate decat cu precizarea corecta a sursei.