Copilarie – versuri de suflet

Copilarie – versuri de suflet

De Carlos Drummond de Andrade

In romaneste de Petre Stoica

Tata incaleca si pornea la camp.

Mama ramanea acasa cu acul in mana.

Fratiorul dormea.

Copil singuratic, citeam sub arborele mango

Povestea lui Robinson Crusoe,

O lunga poveste ce nu se termina niciodata.

In lumina alba a amiezii chema o voce

Care dincolo, in casa sclavilor, invata cantece de leagan –

Fara sa le uite vreodata –

Chema la cafea.

Cafea mai neagra decat batrana guvernanta.

Cafea gustoasa,

Cafea buna.

Mama statea cu acul in mana

Si ma privea:

Pst … nu-l trezi pe micut.

Privea spre leaganul pe care se asezase o musca.

Si suspina … cat de adanc!

Departe, tata isi cauta vita

Cutreirand nesfarsita campie.

Iar eu n-am stiut niciodata ca povestea mea

Era ma frumoasa decat a lui Robinson Crusoe.